jeg

cineva cu adevarat,sa ma determine sa simt iar dorul,sa ma roada cumplit si sa simt ca imi palpita inima de nerabdare,ca o sa treaca de cutia toracica si o s-o iau in mana si am s-o privesc,si o sa fiu naucita de fericire si prea pierduta in ameteala ca sa imi dau seama,ca ea nu are ce cauta in mana mea,inchid ochii.
ii deschid si..totul a fost inchipuirea mea.si stau intinsa pe iarba,soarele se topeste cu mine si imi duc usor tigarea la gura,am sa imi savurez prima tigare dintr-o dimineata de sambata.
gandurile mele se amesteca si ordinea dezordonata a cutiilor in care mi-am ascuns cu grija trairile frica,dragoste,dezamagire,grija,fericire,melancolie ma inunda si nu stiu ce gandesc,prea multe lucruri se amesteca cu o rapiditate care pana de curand imi era straina si..si nu stiu daca sa o primesc amabil cu un pahar de suc de rosii sau sa incerc sa ii spun ca sunt ocupata,prefacandu-ma ca vorbesc la telefon.am s-o primesc..sa vad cum ma acomodez cu prezenta ei naucitoarea,poate un pic prea alerta fata de ritmul vietii mele,care..nici nu cred ca exista.
perioada asta de stagnare ma roade pe dinauntru,captuseala invelisului meu e roasa de amestecul de nerabdare si stagnare,plictiseala si dorinta.pielea mea va fi ciuruita in curand,capsata,fragila la atingerea bietului neexperimentat,dezorientat de rapiditatea absurda si total copilareasca,prosteasca in care ma arunc in nestire,dandu-mi drumul in abisul celeritatii,nestiind la ce sa ma astept.